Luciano Milanese/Ël fieul ëd guèra

Da Wikisource.

Artorn


Ël fieul ëd guèra[modifiché]

le dosse colin-e dël Monfrà, un cit a nass.
Pare a-i é nen, l’é sël Carso a batajé
contra ij Tognin, da la Patria comandà,
an mes a brich pien ëd tampe e ’d rocass.

Për lòn Guèra vorerìa ciamelo, ma ’l curà
a l’avìa nen vorsù col nòm da malchërdent.
Antlora, Guerino a l’era peui stàit batià,
un nòm pì afàbil, meno cru e prepotent.

Ël cit a l’é vnì grand e ant le borgià,
dla stòria ’d sò nòm a conossensa,
tutun ciamalo Guèra a l’avìo tacà
malgré la fòrta dël prèive resistensa.

Passà tanti ani mi, che për cassin-e
soens sël chèr mè pare compagnavo
portand sach ëd gran, melia e farin-e,
«ël fieul ëd Guèra» tuti am ciamavo.

Ancora ancheuj, cand al pais i treuvo
ij vej amis, ij parent o ij conossent,
mè ver nòm, Ciano, pa pì lor a deuvro;
«ël fieul ëd Guèra» am ciama costa gent.