Giovanni Cerutti/Canson/La famija numerosa

Da Wikisource.

Artorn


LA FAMIJA NUMEROSA[modifiché]

Canzone popolare, elaborazione di Roberto Balocco.

Garbata e ironica cronaca di una giornata tipo di una famiglia con tanti figli, mentre pranzano, quando vanno al cinema serale, quando si preparano per dormire e infine al momento del risveglio mattutino.


La 'n sla stra dla Venarìa, a-i é 'n pòvr òm carià 'd famija,
e con tute cole masnà, tiré avanti come ch’a fà?
Un an mes la stra a gieuga a la bala, l’àut a robata giù dla scala,
mentre 'l pì grand, ël pì desbela, a romp ij véder a la portiera;
un a l’ha ij caussèt a la scagassa, l’àut a patela 'l fròcc con la ramassa,
mentre 'l pì cit, ël pì balòss, a rusia bërle 'd can come s’a fusso oss.

A mesdì a l’é na bataja, a smìa la fera 'd Pòcapaja,
 a-i é na gran agitassion an tuta cola confusion.
Un a ciapa le mosche con man lesta, peuj a-j’ësbergnaca ant la minestra,
mentre 'l pì grand, ël pì desbela, a mangia la papa a la sorela;
un a paciòca 'ndrinta 'l piat dël pare, l’àut a spuva 'ndrinta 'l piat dla mare,
peui 'l pì cit, ël pì gentil, as buta a fé pipì ansima 'l mantil.

A la sèira a van al cinèma, tuta quanta la famija,
a marcio tuti anquadrà: pare, mare e le masnà.
Un a rogna ch’a veul “Topolino”, l’àut a piora ch’a veul fé 'l pissino,
mentre 'l pì grand, darè a la pòrta, a le fije ch’a passo fà la man mòrta;
un a veul andé an galeria, l’àut a veul andé tacà quèich fija,
mentre 'l pì cit, ël pì dësgenà, as buta a fé la caca an brass a sò papà.

Quand pì tard lor a van a deurme, a l’é na còsa ch’as peul nen disse,
a deurmo tuti ambaronà: pare, mare e le masnà.
Un a l’é cogià sota a la tàula, l’àut a ronfa e smija un can ch’a baula,
mentre 'l pì grand, ël pì desbela, toca 'l culeto a la sorela;
un a l’é cogià an sla pansa 'd pare, l’àut a 'nfila ij pé an boca a soa mare,
mentre 'l pì cit, ël pì dësdeuit, a deurm tuta la neuit setà 'n sël vas da neuit.

A la matin, ora d’aussesse, a l’é na còsa ch’as peul nen disse,
a-i é na grand agitassion, an mes a cola confusion.
Un a serca e a treuva pì nen le braje, l’àut a guarda an gir andoa a l’ha stermaje,
mentre 'l pì grand, ël pì badòla, a guarda la fròcia ch’a gira an camisòla;
un a fà l’altalen-a al lampadari, l’àut as rampia su ‘d l’armari,
mentre 'l pì cit a gira për ca con ël pistolin da fòra e ‘l culeto dëscoatà.